De data asta, San-Antonio e cât pe ce să fondeze o nouă religie, după ce tocmai a descoperit hiba cea mare a religiilor existente: Paradisul promis e cam perimat. Cu o renovare serioasă, ar deveni din nou ațâțător și irezistibil, credincioșii s-ar buluci, ar fi bătaie pe rezervări. De asta ar avea nevoie religia pentru o revitalizare serioasă: de un Paradis cu tot confortul, ca un hotel de cinci stele, unde îngerii, în loc să lălăie acompaniați de harpe și lăute, s-ar ocupa eficient și discret de room-service. Dar n-are el timp s-o facă pe profetul, fiindcă abia prididește cu treburile. Abia o salvează pe fiica unui multimiliardar de răpitori și, o clipă mai târziu, dă peste un cadavru pe fundul mării. Cum seduce o frumoasă ultrabogată, o și prinde cu minciuna și cu crima în poșetă. Nici n-apucă bine să-i cunoască pe regii, prinții, bogătașii, decorații și vedetele de la petrecerea secolului, că se și pomenește printre ei cu grasul de Bérurier, care i-a tras clapa și i-a furat invitația. Și-așa, din asasin în asasin, din femeie fatală în femeie fatală, din aventură în aventură, se lămurește San-Antonio că paradisul de pe insula din Pacific care l-ar fi inspirat să reformeze întreaga religie nu e chiar atât de paradisiac, ba e mai degrabă varianta de lux a infernului.
Mai multe detalii pe san-antonio.ro
